010 Dec 2018

Cum este abordată alăptarea de diferite culturi ale lumii?

Alăptare

by Maria Marian

Alăptarea este un subiect foarte popular în această perioadă. Beneficiile alăptării au fost demonstrate de cele mai importante organizații internaționale în domeniul sănătății, iar femeile sunt încurajate să alăpteze copii cât mai mult.

Totuși, conceptul de alăptare este privit în mod diferit de popoarele globului pămîntesc, acestea fiind influiențate de cultura și nivelul de dezvoltare a acestora.

Iată cum este abordată alăptarea de diferite culturi de pe mapamond, diferența între unele popoare fiind de-a dreptul fascinantă:

În Mongolia, de exemplu, alăptatul în public este primit cu o căldură deosebită din partea trecătorilor, aceștia fiind în stare chiar să sărute sau mângâie copilul mamei.

În grădinițele japoneze, părinții trebuie să specifice dacă copilul este încă alăptat, pentru ca mama să poată veni și alăpta copilul ori de câte ori este nevoie.

Multe familii musulmane aplică un vechi obicei, cu implicarea ”tahneek”. Astfel, o mică parte de smochină este plasată în gura nou născutului, varianta mai ieftină fiind un deget muiat în apă cu zahăr. Această practică veche de peste 1400 de ani este aplicată până la prima alăptare a nou născutului, sânul mamei trecând pe locul doi.

Un alt studiu realizat pe 120 de culturi diferite a demonstrat că 50% din acestea credeau că nou născutul trebuie alăptat abia la 48 de ore după naștere, pentru că colostrul este considerat ”murdar și vechi”. Chiar și în prezent, în India, 35% din nou născuți sunt alăptați abia la două zile de la naștere.

Kenya este una dintre acele țări care abordează alăptarea într-un mod curios. Mamele sunt instruite să nu alăpteze copilul după ce au participat într-o ceartă, pentru a nu îi transmite ”lapte rău”. Astfel, alăptarea este întreruptă și drepturile mamei – încălcate de rude sau vecini, această  preferînd să nu protesteze în fața nimănui pentru a nu face o pauză în alăptare.

Alte culturi, precum tribul Gogo din Tanzania, consideră că femeia trebuie să practice celibatul pe perioada alăptării. Mama este pusă în situația de a alege între a înțarca copilul într-un mediu unde nu există destulă mîncare și necesitățile sale fiziologice. Soțul acesteia, pe de altă parte, nu trebuie să urmeze același celibat ca și soția sa.

Deși pare foarte greu de înteles, dar țările dezvoltate tot au practici care împiedică alăptarea. Mamele sunt adesea separate de nou născuți, aceștia fiind duși după naștere în altă aripă a spitalului, pentru că se consideră că ”așa este mai bine”. Astfel, lăuzele trebuie să alăpteze după orar, nu la cerere.

O altă problemă a culturii moderne în statele bine dezvoltate este că mulți copii sunt înțărcați prematur din cauza că sânul este privit ca un obiect sexual, iar alăptarea unui copil mai mare este considerată ”neadecvată”. În același timp, în ciuda nenumăratelor campanii sociale, alăptarea în public continuă a fi privită ca un gest obscen, beneficiul acesteia fiind ignorat.